Pentru copii - Para los niños: Rățușca cea urâtă - El patito feo

Într-o moară bătrână, o rață își clocea ouăle, gândindu-se cu drag la pușorii pe care urma să-i aibă.

"Voi avea rățuște drăgușe, voi avea rățuște frumoase, așa vor fi copilașii mei, niște rățuște frumoase și minunate", gândea ea suspinând.

După câteva zile, rățuștele ieșiră din găoace. În sfârșit mama-rață le putu vedea apărând una câte una. La fiecare căpușor ce apărea, inima îi bătea cu putere, plină de bucurie.

En un viejo molino una pata empollaba sus huevos, pensando con cariño en los pollitos que iba a tener.

Tendré patitos bonitos, tendré patitos hermosos, así serán mis hijitos, unos patitos hermosos y maravillosos, pensaba ella suspirando.

Después de unos días, los patitos salieron de su cascarón. Por fin la mamá pata los pudo ver aparecer uno a uno. A cada cabecita que asomaba, el corazón le latía con fuerza, lleno de alegría.

Scăldați în lumina soarelui, puișorii începură să se miște pe lângă ea și să piuie în cor. Toți erau foarte frumoși. Unul singur, ultimul care ieșise din găoacea albă, era altfel decât ceilalți... și mai urât.

Puțin câte puțin rățustele crecura și erau pe zi ce trece tot mai frumoase și mai puternice. Doar cea care se născuse ultima era tot mai diferită de celelalte.

Bañados por la luz del sol, los patitos empezaron a moverse junto a ella y a piar a coro. Todos eran muy hermosos. Sólo uno, el último que había salido del blanco cascarón, era distinto de los demás... y más feo.

Poco a poco los patitos fueron creciendo y siendo cada vez más hermosos y fuertes. Tan sólo el que nació el último era cada vez más diferente de los otros.


Avea gâtul prea lung iar corpul său era extrem de mare... Doamna Rață era foarte îngrijorată și, de câte ori o privea, se întrista tot mai mult.
În curând toți o strigau "Rățușca cea urâtă", chiar și surorile ei o priveau cu dispreț pebtru că nu era ca ele.
Biata rățușcă era nefericită pentru că toți râdeau de ea și îi spuneau că e urâtă.
Tenía el cuello demasiado largo y su cuerpo era extremadamente grande... La señora pata estaba muy preocupada y, cada vez que lo miraba se entristecía mucho.
Al poco tiempo, todos le llamaban "El patito feo", incluso sus hermanos lo miraban con desprecio porque no era como ellos.

El pobre patito se sentía desgraciado porque todos se reían de él y le decían que era feo.

Într-o noapte, "Rățușca cea urâtă", sătulă de batjocura lor, profită de faptul că ceilalți dormeau și fugi din bătrâna moară.
Merse toată noaptea căutând un loc unde să se oprească. În sfârșit, dimineața, văzu în departare o casă, lângă un râu frumos. O fată dădea de mâncare găinilor.
Una noche, el "Patito Feo", cansado de que todos se burlasen de él, aprovechó que los demás dormían y huyó del viejo molino.
Anduvo toda la noche buscando un lugar donde parar. Por fin, por la mañana, vio una casa a lo lejos, junto a un bonito río. Una chica daba de comer a las gallinas.

În locul acesta rămase o vreme. Dar toți, atât păsările cât și stăpânii, continuau să o strige rățușca cea urâtă. Și peste toate, mai trebuia să suporte și cruzimea cocoșului care înspăimânta toate animalele din curte.

-Rața asta urâtă s-a îngrășat foarte! o auzi spunând pe fata stăpânilor.

En este lugar se quedó un tiempo. Pero todos, tanto las aves como los dueños, seguían llamándolo patito feo. Y además, también tenía que soportar la crueldad del gallo, que atemorizaba a todos los animales del corral.

-¡Este pato feo ha engordado mucho! -Oyó decir a la hija de los dueños.

-Da -răspunse tatăl-, mănâncă mai mult decât trei găini laolaltă. Va trebui s-o tăiem într-una din zilele astea...

"Vom tăia rața cea urâtă, vom mânca rața cea grasă", râdeau cu toții.

-Sí -contestó el padre-, come más que tres gallinas juntas. Tendremos que matarlo uno de estos días...

"Al pato feo mataremos, al pato gordo nos comeremos", rieron todos.

În noaptea aceea, cuprinsă de teamă, rățușca fugi de la fermă, în josul râului, până ce ajunse într-o regiune mlățtinoasă, unde se adăposti printre trestiile înalte. Aici își petrecu iarna lungă și grea.

Esa noche, lleno de miedo, el patito huyó de la granja, río abajo, hasta que llegó a una región pantanosa, donde se refugió entre los grandes cañaverales. Allí pasó el largo y duro invierno.


Dar, sosi iar primăvara și toate înfloriră din nou...
Într-o după-amiază, când soarele strălucea, un stol de lebede sosi în stufăriș. Se codi la început, dar apoi se apropie de acele păsări frumoase cu gâtul lung.
Pero llegó la primavera y todo floreció de nuevo...
Una tarde, cuando el sol brillaba, una bandada de cisnes llegó al cañaveral. Dudó primero, pero después se acercó a esos bellos pájaros de largo cuello.


Mirarea sa întrecu orice măsură când vazu că o întâmpinau cu bucurie, bătând din aripi.
Atunci, cea mai bătrână îi zise:
-Ești cea mai frumoasă lebădă pe care am văzut-o vreodată. Vino cu noi și vei fi regina noastră...
"Lebădă frumoasă, fără pereche, regina stufărișului", cântau în cor toate lebedele.
No salió de su asombro cuando vio que lo recibían con alegría, batiendo las alas.
Entonces, el más viejo le dijo:
-Eres el más bello cisne que hemos visto nunca. Ven con nosotros y sé nuestro rey...
"Cisne bello sin par, rey del cañaveral", cantaron a coro todos los cisnes.

Iar "Rățușca cea urâtă", care în timpul iernii se transformase în cea mai frumoasă lebădă, a trăit de atunci foarte fericită cu suratele ei.
Y "El Patito Feo", que durante el invierno se había transformado en el más bello cisne, vivió desde entonces muy feliz con sus hermanos.

Quiero Aprender Rumano