Pentru copii: Los tres cerditos

CEI TREI PURCELUȘI

Într-o dimineață frumoasă de primăvară, nu departe de pârâu, se născură trei purceluși. Timp de mai multe luni, trăiră foarte fericiți înpreună cu mama lor. Alergau pe câmp, scrumau pământul în căutare de cartofi și rădăcini și se tăvăleau în noroi.

Una hermosa mañana de primavera, no lejos del arroyo, nacieron tres cerditos. Durante varios meses, vivieron muy felices junto a su mamá. Corrían por el campo, escarbaban la tierra en busca de patatas y raíces, y se revolcaban en el barro.

Când se văzură mari și tari, hotărâră să colinde lumea. Mama lor le atrase atenția asupra pericolelor ce îi așteptau dincolo de pârâu, dar ei hotărâră totuși să plece.

-Cel puțin- le zise mama lor-, promiteți-mi că, acolo departe unde veți merge, vă veți construi o căsuță ca să vă apărați de lup.

Cuando se vieron fuertes y grandes, decidieron recorrer mundo. Su mamá les advirtió de los peligros que les esperaban más allá del arroyo, pero ellos decidieron marcharse igualmente.

-Al menos -les dijo su mama-, prometedme que, allá donde vayáis, construiréis una casita para protegeros del lobo.

Îi promiseră că așa vor face și își începură călătoria.

Dupa câteva zile, ajunseră într-o un loc minunat, cu copaci mari, aproape de munții cei înalți.

-Vom înălța aici căsuța noastră- propuse unul din cei trei purceluși.

Și construiră din frunzele copacilor o colibă ce li se păru foarte frumoasă.

Le prometieron que así lo harían y empezaron su viaje.

Después de unos días, llegaron a un lugar maravilloso, con árboles grandes, cerca de las altas montañas,

-Construiremos aquí nuestra casita- propuso uno de los tres cerditos.

Y construyeron una cabaña con las hojas de los árboles que les pareció muy bonita.

A doua zi, lupul trecu pe acolo.

Avea burta plină pentru că mâncase două oi.

Când văzu coliba, se așeză pe labele din spate, suflă tare și toată căsuța căzu la pământ.

Al día siguiente, el lobo pasó por allí.

Tenía la barriga llena porque se había comido dos ovejas.

Cuando vio la cabaña, se sentó sobre sus patas traseras, sopló fuertemente y toda la casita se vino abajo.

-Nu vă mănânc acum pentru că sunt sătul-  le zise purcelușilor. Dar nu vă îngrijorați, dacă nu e azi, va fi mâine, sau poimâine, sau peste trei zile...

Purcelușii, înspăimântați, construiră o colibă mai rezistentă, cu crengi și trunchiuri. Așezară un băț în ușă și se culcară liniștiți.

-No os como ahora porque estoy lleno- les dijo a los cerditos. Pero no os preocupéis, que si no es hoy, será mañana, o pasado mañana, o dentro de tres días...

Los cerditos, atemorizados, construyeron una cabaña más resistente, con ramas y troncos. Colocaron una tranca en la puerta y se acostaron tranquilos.

A doua zi, când trecu pe acolo, lupul râse:

-Ce colibă frumoasă ați făcut! Apoi le strigă: astă seară am mâncat trei miei și mi-e burta plină, dar mâine sau poimâine vă voi mânca pe voi! Ha! Ha! Ha!

Și sprijinindu-se de colibă, suflă cu toată puterea și o dărâmă. Purcelușii ieșiră fugind, morți de frică, în timp ce lupul își continua drumul către munte, râzând în hohote și lingându-se pe bot.

Al día siguiente, cuando pasó por allí el lobo se rió:

-¡Qué cabaña tan bonita habéis hecho!- Y luego les gritó: ¡Esta noche he comido tres corderos y tengo la barriga llena, pero mañana o pasado mañana os comeré a vosotros! ¡Ja, ja, ja!

Y, apoyándose en la cabaña, sopló con todas sus fuerzas y la derribó. Los cerditos salieron huyendo, muertos de miedo, mientras que el lobo seguía su camino hacia la montaña, riendo a carcajadas y relamiéndose de gusto.

Cei trei frați se puseră să adune pietre și construiră o casă mult mai sigură, cu un horn foarte înalt.

Într-o seară îl vazură pe lup venind de departe, foarte slab și mort de foame...

Adulmecă peretele de piatră și încercă să-l dărâme, dar peretele nu păți nimic.

-Voi intra pe horn! strigă el. Ha! Ha! Ha!

Și începu să se cațăre pe horn. Dar când era gata să ajungă în vârf, alunecă și căzu la pământ. Se lovi atât de tare încât plecă în fugă, strigând că nu se va mai întoarce niciodată aici.

Din ziua aceea, cei trei purceluși trăiră fericiți și liniștiți.

Los tres cerditos se pusieron a reunir piedras y construyeron una casa mucho más segura, con una chimenea muy alta.

Una tarde vieron al lobo venir a lo lejos, muy flaco y muerto de hambre...

Olisqueó la pared de piedra e intentó derribarla, pero la pared no se resintió ni un poquito.

-¡Entraré por la chimenea! -gritó- ¡Ja, ja, ja!

Y empezó a trepar por la chimenea. Pero cuando estaba a punto de llegar a lo más alto, resbaló y se cayó al suelo. Se golpeó tan fuerte que se fue corriendo, gritando que jamás volvería allí.

Desde aquel día, los tres cerditos vivieron felices y tranquilos.

Quiero Aprender Rumano

Pentru copii - Para los niños: Rățușca cea urâtă - El patito feo

Într-o moară bătrână, o rață își clocea ouăle, gândindu-se cu drag la pușorii pe care urma să-i aibă.

"Voi avea rățuște drăgușe, voi avea rățuște frumoase, așa vor fi copilașii mei, niște rățuște frumoase și minunate", gândea ea suspinând.

După câteva zile, rățuștele ieșiră din găoace. În sfârșit mama-rață le putu vedea apărând una câte una. La fiecare căpușor ce apărea, inima îi bătea cu putere, plină de bucurie.

En un viejo molino una pata empollaba sus huevos, pensando con cariño en los pollitos que iba a tener.

Tendré patitos bonitos, tendré patitos hermosos, así serán mis hijitos, unos patitos hermosos y maravillosos, pensaba ella suspirando.

Después de unos días, los patitos salieron de su cascarón. Por fin la mamá pata los pudo ver aparecer uno a uno. A cada cabecita que asomaba, el corazón le latía con fuerza, lleno de alegría.

Scăldați în lumina soarelui, puișorii începură să se miște pe lângă ea și să piuie în cor. Toți erau foarte frumoși. Unul singur, ultimul care ieșise din găoacea albă, era altfel decât ceilalți... și mai urât.

Puțin câte puțin rățustele crecura și erau pe zi ce trece tot mai frumoase și mai puternice. Doar cea care se născuse ultima era tot mai diferită de celelalte.

Bañados por la luz del sol, los patitos empezaron a moverse junto a ella y a piar a coro. Todos eran muy hermosos. Sólo uno, el último que había salido del blanco cascarón, era distinto de los demás... y más feo.

Poco a poco los patitos fueron creciendo y siendo cada vez más hermosos y fuertes. Tan sólo el que nació el último era cada vez más diferente de los otros.


Avea gâtul prea lung iar corpul său era extrem de mare... Doamna Rață era foarte îngrijorată și, de câte ori o privea, se întrista tot mai mult.
În curând toți o strigau "Rățușca cea urâtă", chiar și surorile ei o priveau cu dispreț pebtru că nu era ca ele.
Biata rățușcă era nefericită pentru că toți râdeau de ea și îi spuneau că e urâtă.
Tenía el cuello demasiado largo y su cuerpo era extremadamente grande... La señora pata estaba muy preocupada y, cada vez que lo miraba se entristecía mucho.
Al poco tiempo, todos le llamaban "El patito feo", incluso sus hermanos lo miraban con desprecio porque no era como ellos.

El pobre patito se sentía desgraciado porque todos se reían de él y le decían que era feo.

Într-o noapte, "Rățușca cea urâtă", sătulă de batjocura lor, profită de faptul că ceilalți dormeau și fugi din bătrâna moară.
Merse toată noaptea căutând un loc unde să se oprească. În sfârșit, dimineața, văzu în departare o casă, lângă un râu frumos. O fată dădea de mâncare găinilor.
Una noche, el "Patito Feo", cansado de que todos se burlasen de él, aprovechó que los demás dormían y huyó del viejo molino.
Anduvo toda la noche buscando un lugar donde parar. Por fin, por la mañana, vio una casa a lo lejos, junto a un bonito río. Una chica daba de comer a las gallinas.

În locul acesta rămase o vreme. Dar toți, atât păsările cât și stăpânii, continuau să o strige rățușca cea urâtă. Și peste toate, mai trebuia să suporte și cruzimea cocoșului care înspăimânta toate animalele din curte.

-Rața asta urâtă s-a îngrășat foarte! o auzi spunând pe fata stăpânilor.

En este lugar se quedó un tiempo. Pero todos, tanto las aves como los dueños, seguían llamándolo patito feo. Y además, también tenía que soportar la crueldad del gallo, que atemorizaba a todos los animales del corral.

-¡Este pato feo ha engordado mucho! -Oyó decir a la hija de los dueños.

-Da -răspunse tatăl-, mănâncă mai mult decât trei găini laolaltă. Va trebui s-o tăiem într-una din zilele astea...

"Vom tăia rața cea urâtă, vom mânca rața cea grasă", râdeau cu toții.

-Sí -contestó el padre-, come más que tres gallinas juntas. Tendremos que matarlo uno de estos días...

"Al pato feo mataremos, al pato gordo nos comeremos", rieron todos.

În noaptea aceea, cuprinsă de teamă, rățușca fugi de la fermă, în josul râului, până ce ajunse într-o regiune mlățtinoasă, unde se adăposti printre trestiile înalte. Aici își petrecu iarna lungă și grea.

Esa noche, lleno de miedo, el patito huyó de la granja, río abajo, hasta que llegó a una región pantanosa, donde se refugió entre los grandes cañaverales. Allí pasó el largo y duro invierno.


Dar, sosi iar primăvara și toate înfloriră din nou...
Într-o după-amiază, când soarele strălucea, un stol de lebede sosi în stufăriș. Se codi la început, dar apoi se apropie de acele păsări frumoase cu gâtul lung.
Pero llegó la primavera y todo floreció de nuevo...
Una tarde, cuando el sol brillaba, una bandada de cisnes llegó al cañaveral. Dudó primero, pero después se acercó a esos bellos pájaros de largo cuello.


Mirarea sa întrecu orice măsură când vazu că o întâmpinau cu bucurie, bătând din aripi.
Atunci, cea mai bătrână îi zise:
-Ești cea mai frumoasă lebădă pe care am văzut-o vreodată. Vino cu noi și vei fi regina noastră...
"Lebădă frumoasă, fără pereche, regina stufărișului", cântau în cor toate lebedele.
No salió de su asombro cuando vio que lo recibían con alegría, batiendo las alas.
Entonces, el más viejo le dijo:
-Eres el más bello cisne que hemos visto nunca. Ven con nosotros y sé nuestro rey...
"Cisne bello sin par, rey del cañaveral", cantaron a coro todos los cisnes.

Iar "Rățușca cea urâtă", care în timpul iernii se transformase în cea mai frumoasă lebădă, a trăit de atunci foarte fericită cu suratele ei.
Y "El Patito Feo", que durante el invierno se había transformado en el más bello cisne, vivió desde entonces muy feliz con sus hermanos.

Quiero Aprender Rumano